vorba e ca fiecare perioada din viata vine cu bucuriile si problemele ei, de fiecare data diferite, sau pe masura ce crestem, noi le percepem asa. de ce atunci cand suntem copii ne bucuram de fiecare clipa si o traim la intensitate maxima? de ce cand ploua ne face placere sa alergam in jurul blocului, sau doar sa stam cu limba scoasa afara incercand sa bem putina apa? cand plangem din cauza loviturii din genunchi si primim o bomboana, o jucarie, orice, oricat de mic ar fi…uitam imediat de durere. si zambim…zambim din orice motiv. zambim la oricine ne zambeste. dar cand crestem si ne consideram maturi, nu mai facem nici unul din aceste lucruri..cand ploua, dormim sau ne uitam la filme plictisitoare, cand ne lovim de un obstacol avem tendinta sa-l exageram si cu greu il depasim, cat despre zambit..ne zgarcim, de parca ar costa ceva.
asta general vorbind, caci eu inca ma bucur cand cineva imi aduce o bomboana, sau ma intreaba ce fac, zambesc cand ma intalnesc cu o cunostinta, indiferent in ce relatii am fi, oricine ar fi. acum doua primaveri obisnuiam sa admir in fiecare dimineata copacul care inflorea in fata caminului, si pe masura ce el devenea mai alb si mai alb, bucuria mea crestea.
bucurati-va ca niste copii si aveti rabdarea unor oameni maturi! caci viata ne ofera exact cand nu ne asteptam :)
“I see rainbows of many more colours..”
SocialVibe