Un blogoloi

…nu inseamna ca am uitat, daca nu spun..nu inseamna ca nu simt. caci asa sunt, si-asa am fost intotdeauna. consider ca o fapta face cat 10.000 de cuvinte. atunci cand persoana respectiva nu vede sau nu stie sa aprecieze acele fapte stiu, caci am invatat, ca nu trebuie sa-i explic cum, de ce am facut ce am facut, stiu ca nu trebuie sa-mi para rau..dar mai stiu ca a doua oara nu trebuie sa mai fac, caci mai mult ca sigur nu merita.

am luat-o pe campii, vroiam sa vorbesc de fapt despre acei prieteni pe care i-am lasat departe atunci cand am venit la facultate, acei prieteni cu care nu am mai vorbit de mult..pentru ca daca eu nu am sunat, nici ei nu au facut-o…dar n-am uitat, n-o sa uit niciodata pe cei cu care mi-am pierdut noptile, indiferent de locatie sau vreme, acele persoane cu care am ras si-am plans.

in ultima vreme am realizat ca nu mai pot fi calda cu oricine, am observat ca analizez mult mai mult oamenii si, in general, nu mai acord o a doua sansa. nu ma mai pot apropia de oameni cum o faceam…am invatat ca daca un om vrea sa ma cunoasca, o s-o faca, indiferent de ce as face eu.

iar tu, tu nu mai fi suparata, caci cum vin..asa si pleaca..soare, ploi, prieteni, ani…