cat despre muze…

nu sunt vreun soi de muza, nu am spirit artistic. imi plac culorile, dar nu am incercat niciodata sa le arunc fara nici un sens pe-o foaie pana sa fi capatat vreun sens. imi plac povestile cu zane

chemistry

cateodata ma gandesc ca m-am nascut prea devreme, sau tu..oricare..prea tarziu. dar pana una alta, ar cam trebui sa-mi fac curat in laptop, ca in viata e cam greu si presimt ca lucrurile o sa se aranjeze de la sine. si una peste alta… “vara asta mergem iar, mergem iar pe litoral maaai / si chiar daca n-avem bani, mergem iar pe litoral…braaaa”

twins

nu vrea deloc s-o lase in pace. ii strica parul, o impinge ba din fata, ba din spate, ii provoaca frisoane, si inafara de asta, e nesimtit si-i fumeaza din tigara. a mai vorbit despre el si e sigura ca si voi il cunoasteti. insa ar fi timpul sa-si ia si el o vacanta, ca prea a stat pe capul ei de cateva luni incoace, si acum…acum cand tot ar trebui sa invie, el e gelos si nu se da batut. insista si insista. insa stie ea, ca nu mai are mult. stie ca soarele il va lua de o aripa si-l va trimite pe alta parte a pamantului si-l va aduce pe fratisu. fratisu e bland, desi tigarile sunt si pe placul lui. in schimb, pe el il va lasa, pentru ca sunt tovarasi, inafara de momentele cand se enerveaza si-i arunca cu nisip in ochi sau se joaca pe sub fusta ei. si chiar si asa, ii e dor de el si spera sa se inteleaga bine sub acelasi apus de soare, pe acelasi nisip umed si rece. va lua putin din el si acasa, ca in fiecare an. el va zace in incaltarile sale pana va vrea sa-l dea uitarii si le va spala.

hai sa ne jucam, baby…

il asculta de ceva timp. vocea lui ii rasuna in minte si o cutremura de cateva ori pe zi. l-a descoperit acum cateva luni. e si va ramane greu de definit. ceea ce stie cert e ca el iubeste. din ce a aflat pana acum, e cel pe care si-l doreste langa ea. i-a trezit fluturi in stomac de multe ori, a privit-o intens si-a dorit-o la fel. a vorbit cu el si l-a tinut in brate. constiinta a sugrumat instinctul animalic, l-a smuls din radacini. cu toate astea, nu sunt pareri de rau pentru ce ar fi putut sa fie…

…deoarece stie ca se vor mai intersecta in drumurile lor prin viata, vor mai vorbi, se vor tine in brate din nou, iar constiinta n-o sa-i mai incurce.

vor imparti o tigara si un pahar cu vin.

ma consum pentru ca-s marfa

asa-mi vine cateodata, sa dau cu cutitu-n piatra. pentru ca nu-mi place violenta fizica, desi uneori imi vine sa dau cate o palma oamenilor din jurul meu poate, poate, s-o trezi la realitate. am multe idei in cap si nu stiu cum sa le leg. vroiam sa vorbesc despre prostimea de care am avut parte aseara, cand intr-un anume loc s-a luat lumina. ma simteam ba ca in gara, in asteptarea unui tren, ba ca pe stadion la un meci de fotbal, cand toti “barbatii” la camasi cu pietul dezvelit (andrii popa cel vestit) urlau ca din gaura de sarpe. pe langa ei, domnisoarele extaziate (a se citi baute) defilau pe intuneric sa le vada dracu, avand in vedere ca nici unul din noi nu era dotat cu infrarosu.
apoi mi-a venit ideea cu imbogatitu. de multe ori ne dorim sa avem bani, da’ multi, visam la vile cu piscine, masini “hd” si alte alea, dar nu facem nimic in privinta asta. ori ca suntem prea lenesi pentru a ne valorifica aptitudinile, ori ca suntem prea prosti si nu ne dam seama ca high-classul nu e de noi, desi il vrem, incat  cumparam masini de ultima generatie si acasa mancam paine cu ceapa, in cel mai bun caz. dar pana la urma, asta e chiar ce ne dorim? ca sa faci bani, trebuie sa muncesti sau sa furi. in ambele cazuri, iti trebuie minte si ambitie pentru a deveni cat mai bun in ce faci. dar asta ne ocupa timp. timpul, am invatat de la economie, ca e cea mai pretioasa resursa si este si irecuperabila, neregenerabila. adevarat?

ei bine, avansand in grad, timpul liber scade si atunci viata noastra se duce pe apa sambetei (a se citi pe pula). bun. dar noi vrem sa ne traim viata si spunem uneori ca lipsa banilor ne impiedica sa o facem. poate ca da, daca pentru a tine a trai viata inseamna a sta in propria piscina in propria curte de 10.000 m patrati, cel putin. dar de ce sa te complici cand ai atatea optiuni pentru a-ti trai viata la maxim? insa pentru a face asta, trebuie sa inveti sa te bucuri. sa te bucuri de orice lucru pe care viata ti-l ofera, fie ca e vorba de un prieten bun, de un copac inverzit sau de un munte inzapezit si lista poate continua.

da, as vrea sa am, la un moment dat, o situatie financiara care sa-mi permita sa-mi sustin familia incat acesteia sa nu-i lipseasca nimic. dar nu am de gand sa-mi arunc viata la cos pentru a face asta, ca apoi sa incerc a o recupera, cum ai scoate o masina de la ridicari auto.

astea fiind spuse, “ma consum pentru ca-s marfa” :)