a plecat fara sa-i pese de problemele pe care le lasa in urma. simtea nisipul gadilandu-i talpile. marea o chema, dar era rece. a lasat-o sa-i faca buburuze pe piele pentru putin timp si s-a intors la amantul ei, soarele. zilele au trecut pe nesimtite. cat a stat pe malul marii a simtit doar dor si melancolie. s-a intors acasa nici mai odihnita, nici mai obosita.
sufletul o doare
a mintit. niciodata nu i-a fost teama de sentimente, d-aia s-a si indragostit de atatea ori. de oameni, de locuri, de lucruri. daca a durut-o? intr-un final, de multe ori. dar nu regreta. nu regreta nimic din ce a facut-o fericita la un moment dat. fie si pentru cateva minute. de ce ar regreta? cum ar fi putut sa treaca prin viata fara sa simta? n-ar fi trait. zilele, aparent linistite, cand se cufunda in patul ei, uitandu-se la filme, nu erau decat zile pierdute. pentru ca inafara de sentimentele transmise de micul ecran, ea nu simtea nimic. nu simtea ca traieste.
i-a placut sa riste si cei din jurul ei au observat asta. tot timpul au avertizat-o. desi aprecia grija lor, nu i-a bagat in seama. s-a lasat dusa de val. oh, dar ce placere simtea cand reusea sa se ridice de sub el. apoi lasa soarele s-o incalzeasca si…
…se indragostea din nou.
stomacul o ia razna, picioarele sunt grele, inima bate tare. si-l intalnesti. pierzi notiunea timpului. de dimineata, nu mai vrei sa pleci.
“- love is a losing game - calatoria e mai importanta decat destinatia, iar de data asta, nu-mi e teama”
nu stie ce sa creada. atatea tentatii in jur si nici una care sa poata fi transformata in altceva. incearca sa-si dea seama ce vrea, de la ea si de la viata. duce un razboi intre gandul la o viata linistita, lipsita de stresurile cotidiene (majoritatea provocate de lipsa banilor) si gandul ca totusi, ar trebui sa mai faca ceva. inafara de asta, pe care-l alegi? de fapt, pe care-l vrei?
de ce-l alegi pe cel legat si de ce-l vrei pe cel care nu te vrea?
credea, in sinea ei, ca a crescut, ca s-a maturizat, ca acum poate face diferenta intre dorinta fizica si cea spirituala.
de ce crezi ca poti fi ceea ce are el nevoie? de ce crezi ca poti umple golurile lui?
desi in majoritatea cazurilor a crezut asta despre ea, sau mai bine zis, ii placea sa creada, niciodata nu a avut incredere in ea pana la capat si s-a pierdut pe drum. de teama, cel mai probabil.
a uitat cum era candva. cand risca multe pentru a face ce vrea, ce-i place. si nu o interesa. la primul semn de da, fugea spre ei, fara sa-i pese de urmari. si era bine. era mai linistita. si nu a ramas niciodata cu intrebarea ce-ar fi fost daca?
viata, destinul sau soarta, nici ea nu mai stie, i-a adus posiblitatea s-o faca din nou. si-o s-o faca. o sa riste pentru a nu stiu cata oara, sperand ca de aceasta data sa-si poata demonstra ei si lui ca poate umple un gol. daca nu al lui, macar el ei.
unii ar numi asta egoism.
dar ii este dor sa doarma in tricoul lui, sa se trezeasca dimineata, sa-l priveasca in ochi si sa-ncerce sa-si dea seama ce-i trece prin cap.
Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow.
