nu stie ce sa creada. atatea tentatii in jur si nici una care sa poata fi transformata in altceva. incearca sa-si dea seama ce vrea, de la ea si de la viata. duce un razboi intre gandul la o viata linistita, lipsita de stresurile cotidiene (majoritatea provocate de lipsa banilor) si gandul ca totusi, ar trebui sa mai faca ceva. inafara de asta, pe care-l alegi? de fapt, pe care-l vrei?
de ce-l alegi pe cel legat si de ce-l vrei pe cel care nu te vrea?
credea, in sinea ei, ca a crescut, ca s-a maturizat, ca acum poate face diferenta intre dorinta fizica si cea spirituala.
de ce crezi ca poti fi ceea ce are el nevoie? de ce crezi ca poti umple golurile lui?
desi in majoritatea cazurilor a crezut asta despre ea, sau mai bine zis, ii placea sa creada, niciodata nu a avut incredere in ea pana la capat si s-a pierdut pe drum. de teama, cel mai probabil.
a uitat cum era candva. cand risca multe pentru a face ce vrea, ce-i place. si nu o interesa. la primul semn de da, fugea spre ei, fara sa-i pese de urmari. si era bine. era mai linistita. si nu a ramas niciodata cu intrebarea ce-ar fi fost daca?
viata, destinul sau soarta, nici ea nu mai stie, i-a adus posiblitatea s-o faca din nou. si-o s-o faca. o sa riste pentru a nu stiu cata oara, sperand ca de aceasta data sa-si poata demonstra ei si lui ca poate umple un gol. daca nu al lui, macar el ei.
unii ar numi asta egoism.
dar ii este dor sa doarma in tricoul lui, sa se trezeasca dimineata, sa-l priveasca in ochi si sa-ncerce sa-si dea seama ce-i trece prin cap.
Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow.
