isi aduce aminte cu melancolie de serile dinaintea craciunului cand impodobea impreuna cu mama ei bradul, in timp ce pisicul statea linistit pe canapea cu o caciula de mos craciun in cap sau se juca cu ghirlandele. ii e dor de mascatii de colindau in seara de anul nou. ii e dor de anul in care ursul a stat la picioarele ei. ii e dor si de parinti, de copilaria alaturi de familie. in locul ala gri unde locuieste acum, nu reuseste de ceva timp sa-si gaseasca pacea, desi a crezut ca a gasit-o la un moment dat. toate au navalit peste ea ca un sir de avalanse fara zapada. a venit momentul sa-si aleaga drumul pe care-l va batatori de acum inainte. dar cum sa aleaga cand variantele nu exista? poate ca nu le vede…de teama
