melancolie

isi aduce aminte cu melancolie de serile dinaintea craciunului cand impodobea impreuna cu mama ei bradul, in timp ce pisicul statea linistit pe canapea cu o caciula de mos craciun in cap sau se juca cu ghirlandele. ii e dor de mascatii de colindau in seara de anul nou. ii e dor de anul in care ursul a stat la picioarele ei. ii e dor si de parinti, de copilaria alaturi de familie. in locul ala gri unde locuieste acum, nu reuseste de ceva timp sa-si gaseasca pacea, desi a crezut ca a gasit-o la un moment dat. toate au navalit peste ea ca un sir de avalanse fara zapada. a venit momentul sa-si aleaga drumul pe care-l va batatori de acum inainte. dar cum sa aleaga cand variantele nu exista? poate ca nu le vede…de teama

I left my soul there

a plecat fara sa-i pese de problemele pe care le lasa in urma. simtea nisipul gadilandu-i talpile. marea o chema, dar era rece. a lasat-o sa-i faca buburuze pe piele pentru putin timp si s-a intors la amantul ei, soarele. zilele au trecut pe nesimtite. cat a stat pe malul marii a simtit doar dor si melancolie. s-a intors acasa nici mai odihnita, nici mai obosita.

sufletul o doare

Sing me a love song

a mintit. niciodata nu i-a fost teama de sentimente, d-aia s-a si indragostit de atatea ori. de oameni, de locuri, de lucruri. daca a durut-o? intr-un final, de multe ori. dar nu regreta. nu regreta nimic din ce a facut-o fericita la un moment dat. fie si pentru cateva minute. de ce ar regreta? cum ar fi putut sa treaca prin viata fara sa simta? n-ar fi trait. zilele, aparent linistite, cand se cufunda in patul ei, uitandu-se la filme, nu erau decat zile pierdute. pentru ca inafara de sentimentele transmise de micul ecran, ea nu simtea nimic. nu simtea ca traieste.

i-a placut sa riste si cei din jurul ei au observat asta. tot timpul au avertizat-o. desi aprecia grija lor, nu i-a bagat in seama. s-a lasat dusa de val. oh, dar ce placere simtea cand reusea sa se ridice de sub el. apoi lasa soarele s-o incalzeasca si…

…se indragostea din nou.

butterflies

stomacul o ia razna, picioarele sunt grele, inima bate tare. si-l intalnesti. pierzi notiunea timpului. de dimineata, nu mai vrei sa pleci.

 

“- love is  a losing game

- calatoria e mai importanta decat destinatia, iar de data asta, nu-mi e teama”

livin’

nu stie ce sa creada. atatea tentatii in jur si nici una care sa poata fi transformata in altceva. incearca sa-si dea seama ce vrea, de la ea si de la viata. duce un razboi intre gandul la o viata linistita, lipsita de stresurile cotidiene (majoritatea provocate de lipsa banilor) si gandul ca totusi, ar trebui sa mai faca ceva. inafara de asta, pe care-l alegi? de fapt, pe care-l vrei?

de ce-l alegi pe cel legat si de ce-l vrei pe cel care nu te vrea?

credea, in sinea ei, ca a crescut, ca s-a maturizat, ca acum poate face diferenta intre dorinta fizica si cea spirituala.

de ce crezi ca poti fi ceea ce are el nevoie? de ce crezi ca poti umple golurile lui?

desi in majoritatea cazurilor a crezut asta despre ea, sau mai bine zis, ii placea sa creada, niciodata nu a avut incredere in ea pana la capat si s-a pierdut pe drum. de teama, cel mai probabil.

a uitat cum era candva. cand risca multe pentru a face ce vrea, ce-i place. si nu o interesa. la primul semn de da, fugea spre ei, fara sa-i pese de urmari. si era bine. era mai linistita. si nu a ramas niciodata cu intrebarea ce-ar fi fost daca?

viata, destinul sau soarta, nici ea nu mai stie, i-a adus posiblitatea s-o faca din nou. si-o s-o faca. o sa riste pentru a nu stiu cata oara, sperand ca de aceasta data sa-si poata demonstra ei si lui ca poate umple un gol. daca nu al lui, macar el ei.

unii ar numi asta egoism.

dar ii este dor sa doarma in tricoul lui, sa se trezeasca dimineata, sa-l priveasca in ochi si sa-ncerce sa-si dea seama ce-i trece prin cap.

Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow.

intre joburi

inspirata de articolele elenei din ultima vreme, m-am gandit sa pun pe foaie ce mi-a placut sa fac de-a lungul timpului, ce-am vrut sa fiu. povestea incepe undeva prin copilarie. imi doream sa ajung detectiv, apoi medic veterinar, dar mi-am dat seama ca iubesc atat de mult animalele incat nu le-as putea face o injectie, chiar daca asta ar fi spre binele lor. au urmat stiintele exacte, matematica mai exact. nu tin minte exact momentul cand a inceput sa-mi placa, dar mi-a placut. mult. cred ca principalul motiv era ca ma pricepeam. iubeam sa fac temele la matematica impreuna cu taicamiu sau sa merg la olimpiade. pe langa matematica, a aparut informatica. in clasa a 4-a eram la clubul copiilor, sectiunea informatica. profu nostru Zeze sau Zuzu sau Zizi (au trecut ceva ani), era un super tip. invatam limbajul pascal pe un 486. ce vremuri. testele erau sub forma intrebarilor de la vrei sa fii miliardar. doar ca nu aveam variante ajutatoare si erau 100 la numar. tot timpul faceam 97-98. niciodata 100. ma incurcam la cele mai usoare.

am urmat liceul de mate-info, binenteles. am renuntat la olimpiade din cauza colegului meu, un geniu in ale matematicii. cat despre informatica, se presupunea ca trebuia sa invatam C++ si multe altele in cei patru ani, avand in vedere ca faceam 7 ore de informatica pe saptamana. nu am invatat. profa nu venea la ore, iar noi eram super fericiti ca putem sta degeaba.

cand a venit momentul alegerii facultatii, imi suradea ideea ciberneticii, virusi roboti, alea alea. “dar cu contabilitatea te poti angaja in mult mai multe locuri” se auzea vocea maicamii. zis si facut. copil constiincios, am luat examenul si am intrat la Contabilitate si Informatica de Gestiune, ASE. cei care nu stiu, ar putea spune: dar de ce esti suparata? ai facut si informatica! NU, adica da, am facut. intrebarea e: ce fel de informatica? dupa cum spune si in denumirea facultatii, in 3 ani am invatat de fapt, cum se misca programele de contabilitate si cam cum am putea face si noi unu. dar asa, in mare. ei bine, nu mi-a placut! in primul rand pentru ca nu am avut timp sa merg la toate orele (deci nu ma pricepeam) pentru ca ma angajasem, culmea, in domeniul contabilitatii, si in al doilea rand pentru ca tot legat de cotnabilitate era si nu-mi placea!

In primul an de facultate, m-am inscris la o scoala de munte, cred ca am mai scris despre asta p-aici. de voie, de nevoie, am invatat photoshopul si multe alte chestii, cu ajutorul googleului, lucuri pe care le stiu mult mai bine decat orice lucru invatat in facultate. asa. facand bannere, afise, diplome, carti de vizita, etc, etc..mi-am dat seama ca asta as vrea sa fac in viitor. m-am dus la fund cand am descoperit ca in bransa asta sunt foarte multi, si foarte buni, mai exact..creativi. a urmat webdesignul. am facut un curs, am invatat css si flash 8, am imbunatatit html-ul, si-am hotarat: voi face webdesign. la fel ca in grafica publicitara, sunt multi. deci, asadar si prin urmare, m-am panicat.

terminand facultatea, hotarandu-ma sa nu dau la master pentru a scapa de ore, proiecte, colegi mai mult sau mai putin …, si avand mult timp liber, m-am oferit voluntar la un site de hiphop, UZR pe numele lui de scena :). v-am spus la un moment dat despre asta. cu teama, pentru ca nu pusesem niciodata o stire si nu stiam cu ce se mananca. am mers la evenimente, am cunoscut oameni, foarte multi oameni. parteneriate, colaboratori etc etc. echipa UZR mi-a fost incredintata. ma simt bine. mi-am dat seama ma pot face ceva pana la capt daca-mi place cu adevarat. bun. acum mi-am dat seama ca mi-ar placea sa fiu PR, ca tot veni vorba de Elena. da, nu am facut nici un curs, nimic. dar imi place sa vorbesc in stanga, in dreapta, sa aranjez, sa stabilesc chestii, sa leg relatii. si am facut-o pana acum : )

astea fiind spuse, nu stiu exact ce voi face pe viitor, avand in vedere ca multe domenii nu le-am experimentat si materia cenusie imi permite sa invat usor.

astept ce-o sa vina :)

come in here, dear boy, have a cigar

In timp ce cautam imagini pentru bannerul helenei de pe noul ei site/blog, apropos – verificati aici, am dat peste imaginea de mai jos. mi-a placut mult. mult, mult. o am pe desktop. sper doar sa nu-mi inspire tristete, singuratate. daca se va intampla asta, imi promit s-o schimb.

sentiment inselator

te-ai simtit inselat si i-ai spus ca n-o mai vrei. si totusi, ai vrut cate explicatii. explicatii pe care ea ti l-a dat de dragul unei relatii fara sentimente, cu vorbe in loc de sex. in cele din urma, ai fi vrut sa anulezi decizia facuta. de fapt, ai si facut-o. dar  chiar si cu lipsa ei de orgoliu, nu a putut sa treaca cu vederea fraza ta de “adio”, asa ca a intors spatele si a plecat.

tipu’ din spatele desktop-ului

Revazand aseara un fel de vechi prieten, mi-am adus aminte de articolul Elenei despre tipu’ de pe desktop. Momentan, la mine pe desktop e un vultur. Dar daca ar fi fost sa fie tip, el ar fi fost Johnny Deep, Michael Madsen sau alti 2-3 actori. Insa definitia mea despre baiatu’ rau e ilustrata mai jos.

Don’t tell me it’s not worth trying for / You can’t tell me it’s not worth dying for

5 zile din 7 circul cu unul din multele autobuze ratb. in fiecare zi ma intalnesc cu aceeasi oameni: batrani care isi fac piata de dimineata, batrani care ies doar sa cumpere ziarul, tineri care merg la servici, pustani ce umbla teleleu. printre acestia, am descoperit un